DERATIZARE
ECHIPA BMPC PCE - Indiferent de anotimp!
Care sunt beneficiile operațiunii de Deratizare
După cum spuneam anterior, rozătoarele ne pot pune sănătatea în pericol, fiind purtătoare de numeroase bacterii şi microbi, care pot provoca afecţiuni grave odată ce intră în contact cu omul. Cu atât mai mult, acestea pot aduce şi pagube materiale, fiind recunoscute pentru tendinţa de a roade tot ce le stă în cale. În acest sens, o operaţiune de deratizare la prețuri reduse reprezintă un proces prin care se folosesc anumite metode şi substanţe, de către o echipă de specialişti în domeniu, care datorită experienţei dobândite în timp, vor ştii cel mai bine care este cea mai potrivită tehnică prin care să le vină de hac dăunătorilor.
Deratizarea reprezintă un complex de măsuri epidemiologice nespecifice, cu scop profilactic și antiepidemic de combatere a rozătoarelor, care sunt vectori de transmisie și surse de agenţi patogeni în bolile infecţioase şi invazive. Rozătoarele sunt purtători de germeni și vectori principali în apariția și răspândirea a numeroase infecții, dintre care sunt tularemia, trichineloza, leptospiroza, bruceloza, antraxul, ricketsiozele, toxinfecțiile alimentare, pseudopesta aviară, pesta porcină, turbarea, teniazele etc.
Pentru combaterea unei populații sau invazii de rozătoare, echipa BMPC va interveni într-un timp scurt cu echipament modern, produse profesionale.
Solicită o consultație gratuită!
Solicită ACUM!Rozatoarele de însemnătate epidemiologică şi sanitaro-igienică
Sinantrope
Şobolanul sur Rattus Norvegicus
Şobolanul negru Rattus Rattus
Şoarecele de casă Mus Musculus
Semisinantrope
Şobolanul de apă Arvicola terrestris
Şoarecele de cîmp Microtus arvalis
Şobolanul brun Rattus norvegicus
Rozătoare sălbatice
Țistar citellus suslica
Hîrciogul Cricetus cricetus
Popîndăul Spermophilus citellus
Măsurile de combatere a rozătoarelor pot fi divizate în două grupe: profilactice şi de exterminare
Măsurile profilactice prevăd crearea unor astfel de condiţii care împiedică sau lipsesc completamente rozătoarele de posibilitatea pătrunderii în mediul de habitat şi ocupaţional al omului şi al populaţiei acestuia, cu scopul de a exclude contaminarea lui cu diverse boli transmisibile, a evita daunele materiale şi a asigura starea sanogenă. Măsurile profilactice pot fi de natură: sanitaro-igienice, sanitaro-tehnice şi agrotehnice. Măsurile sanitaro-igienice sunt îndreptate spre menţinerea permanentă a locuinţelor, încăperilor auxiliare, depozitelor, altor obiective şi a teritoriului adiacent în stare sanogenă. Este importantă respectarea cerinţelor sanitaro-igienice la colectarea, depozitarea şi utilizarea deşeurilor menajere lichide şi solide, depozitarea şi păstrarea produselor alimentare. O importanţă deosebită are respectarea cerinţelor sanitaro-igienice la întreprinderile de alimentaţie publică şi comerţ alimentar, de prelucrare a grăunţoaselor, laptelui, cărnii, peştelui, de producere a furajului şi produselor alimentare în instituţiile de educaţie şi instruire a copiilor, medico-sanitare şi cu regim special de întreţinere şi tratament, altor obiective de importanţă epidemiologică. Măsurile sanitaro-tehnice. Una dintre cerinţele de bază de neadmitere a pătrunderii rozătoarelor în locuinţe, încăperi de producere, depozite etc. este efectuarea periodică a controlului stării sanitaro-tehnice a lor. La proiectarea clădirilor noi şi reparaţia sau reconstrucţia celor vechi este necesar de a prevedea mijloace tehnice speciale de apărare contra rozătoarelor şi de prevenire a pătrunderii lor în încăperi (temelia şi pereţii subsolului trebuie să fie din cărămidă sau betonarmat, zăbrelele metalice la răsuflători sau ferestruici trebuie să fie instalate la înălţime de până la 80 cm de la pământ, trebuie instalate plase metalice sub pardoseala podelei etc.).
Măsurile agrotehnice sunt îndreptate în special spre lupta cu rozătoarele de câmp, neadmiterea înmulţirii lor în masă şi includ:
- recoltarea roadei la timp, în termene restrânse; treieratul imediat al cerealelor pe terenuri bine amenajate şi depozitarea lor în elevatoare eliberate de rozătoare;
- aratul adânc de toamnă al terenurilor agricole;
- ocrotirea animalelor şi păsărilor răpitoare de murine şi microtite (nevăstuica, dihorul de stepă, vulturul, coroiul etc.);
- recunoaşterea zoologică a prezenţei şi densităţii rozătoarelor.
Metode de exterminare a rozătoarelor
La exterminarea rozătoarelor sunt utilizate următoarele metode: mecanică, fizică, chimică, biologică şi combinată. Metoda mecanică este una dintre cele mai vechi metode de capturare şi
exterminare a rozătoarelor şi totodată cea mai inofensivă pentru om şi mediul ambiant. Metoda mecanică se reduce la prinderea şi strivirea rozătoarelor cu ajutorul diferitor mijloace mecanice (capcane, strivitoare, vârşe etc.). Metoda fizică include utilizarea următoarelor mijloace de capturare şi exterminare a rozătoarelor: apa (rece şi fierbinte), aburii fierbinţi sub presiune, curentul electric, ultrasunetul. Metoda biologică de deratizare include câteva mijloace sau procedee de exterminare a rozătoarelor: utilizarea tulpinilor bacteriene patogene pentru rozătoare, implicarea şi protejarea duşmanilor naturali ai rozătoarelor – mamiferelor şi păsărilor, folosirea chimiosterilizantelor şi imunodepresantelor.
Metoda chimică de deratizare include lucrările de nimicire a rozătoarelor sinantrope şi celor xenantrope cu ajutorul rodenticidelor, care pot fi clasificate după:
În corespundere cu clasa de periculozitate a rodenticidelor este determinată strategia generală de selectare a condiţiilor de producere şi utilizare a lor. Sunt cunoscute 4 clase de preparate:
- clasa I – preparate extrem de periculoase;
- clasa a II-a – preparate foarte periculoase.
Substanţele şi concentratele din aceste două clase sunt utilizate numai în interprinderi ale industriei chimice, care posedă licenţă pentru efectuarea lucrărilor cu aceste substanţe; aplicarea lor în deratizarea practică este interzisă.
- clasa a III-a – mijloace moderat periculoase, care includ rodenticide sub formă de concentrate, necesare pentru prepararea momelelor de formă gata şi mijloacelor de acoperire a suprafeţelor,a căror producere se permite numai în condiţii de laborator,dotat special şi amenajat în scopul efectuării acestor lucrări. Rodenticidele din clasa a III-a pot fi aplicate atât de către specialiştii dezinfectologi, cât şi de către populaţie în condiţii de habitat, în strictă conformitate cu prevederile instrucţiunilor normativ-metodice. Atenţie deosebită necesită reglementarea utilizării rodenticidelor produse în baza anticoagulantelor de generaţia a doua şi sub formă de pulbere preconizate pentru acoperirea suprafeţelor în condiţii de casă, instituţii de educaţie şi instruire, medico-sanitare, obiective de alimentaţie publică şi comerţ.
- clasa a IV-a – mijloace puţin periculoase – include forme de preparate, momele gata, utile pentru aplicarea în deratizare de către contingentul professional şi populaţie, fără restricţii deosebite în folosire, indiferent de condiţii etc.
Rodenticidele , denumite și raticide, sunt o categorie de produse chimice pentru combaterea dăunătorilor destinate distrugerii rozătoarelor (șoareci, șobolani).
Raticidele au la bază substanțe active anticoagulante care actionează prin blocarea mecanismelor de coagulare a sângelui din corpul animalului,
provocandu-i acestuia o hemoragie generalizată, astfel încat animalul moare în intervalul de 3 – 8 zile de la ingerarea dozei letale. S-a observat totuși o moarte
mai rapidă, 2 – 3 zile, în cazul în care animalul consumă o cantitate mai mare de raticid.
Pentru siguranța animalelor de companie și a oricăror animale ce nu sunt vizate de raticide si rodenticide, acestea au în componenta lor o substanță numită
Bitrex. Această substanță este foarte amară, dar gustul ei nu este simțit de rozătoare, așa că reprezintă modalitatea ideală de a proteja animalele ce nu sunt vizate.
Raticidele se pot prezenta sub diferite forme: cerat, pasta, pellet, cuburi parafinate de diferite dimensiuni. Utilizarea și selecția tipului de raticid se face în funcție de locul unde se dorește a se face tratamentul. Dacă se face tratament la exterior se recomanda utilizarea stațiilor de intoxicare, pentru a proteja și păstra raticidele cât mai bine. De asemenea în locurile cu umiditate excesivă cele mai bune raticide sunt cele ce conțin parafina (au o textură cerata). Rodenticidele (otrava pentru șoareci și șobolani) au culori și ambalaje asemenătoare, dar acest lucru nu le face la fel. Atenție, atunci cand selectati un raticid – NU VĂ GHIDAȚI DOAR DUPA CULOARE ȘI AMBALAJ!
În cazul ingerării accidentale antidotul este vitamina K1.
Caracteristica fizico-chimică şi biologică a unor rodenticide mai frecvent utilizate în activitățile de deratizare
Rodenticidele, denumite si raticide, sunt o categorie de produse chimice pentrucombaterea dăunătorilor, destinate distrugerii rozătoarelor (soareci, șobolani).
În funcție de gradul de periculozitate raticidele sunt cu toxicitate acută, spontană și toxicitate cumulativă, de acțiune în timp. Primele, fiind foarte periculoase pentru om și animale, sunt întrebuințate de către profesioniști, nicidecum de populație.
Mai des în practica epidemiologică sunt utilizate pentru deratizare substanțele cumulative în timp, și anume anticoagulantele, care au la bază substanțe active, care acționează prin blocarea mecanismelor de coagulare a sângelui din corpul animalului, provocându-i acestuia o hemoragie generalizată, astfel încât animalul moare în intervalul de 3 – 8 zile de la îngerarea dozei letale. S-a observat totuși o moarte mai rapidă, 2 – 3 zile, în cazul în care animalul consumă o cantitate mai mare de raticid. Pentru siguranța animalelor de companie și a oricăror animale ce nu sunt vizate de raticide si rodenticide, acestea au în componența lor o substanță numită Bitrex. Această substanță este foarte amară, dar gustul ei nu este simțit de rozătoare, așa că reprezintă modalitatea ideală de a proteja animalele ce nu sunt vizate. Cele mai des întîlnite sunt anticoagulantele din a doua, a treia generație. Cele din prima generație cum ar fi Ratindanul, sunt foarte rar întîlnite. Deaceia vom enumera mai jos substanțele active din generațiile II-III.
Brodifacoum: este un pesticid letal (otrava anticoagulanta) un antagonist al vitaminei K anticoagulant. În ultimii ani, acesta a devenit unul dintre pesticidele cele mai utilizate pe scară largă. Acesta este de obicei folosit ca un rodenticid, dar este, de asemenea, utilizat pentru a controlul dăunătorilor mai mari, cum ar fi oposum. Brodifacoum poate sta o perioada in organism, care variază de la câteva saptamani pana la cateva luni, fiind necesar tratamentul prelungit cu vitamina K pentru ambele intoxicații umane și animale de companie. Brodifacoum se gaseste sub forma de momeală proaspătă impotriva soarecilor si sobolanilor sub forma de paste, cerat, pelet si granule.
Bromadiolona: este o substanta inodora de culoarea galbuie, conceputa pentru a extermina soarecii si sobolanii. Acesta este un anticoagulant din a doua generație, care previne coagularea sângelui și formarea de protrombină, determinând o hemoragie generală . O singură administrare de 50 mg / kg este suficientă pentru a ucide . Spre deosebire de alte otravuri, această substanță își face efectul dupa o singură zi în care rozătorul s-a hrănit cu otravă. Bromadiolona împiedică organismul mamiferelor să producă vitamina K. Odată lipsite de această vitamină, ele pot sângera până la moarte. Stocurile de vitamina K din organism se epuizează în cel mult 2-3 de zile. Otrăvirea cu Bromadiolonă se poate face prin atingere sau înghițire, dar în niciun caz prin respirație.
Difenacoum, un compus derivat din cumarină. Rodenticid anticoagulant, interferează cu sinteza factorilor de coagulare a sângelui și provoacă moartea prin hemoragie. Este util împotriva unei game largi de specii de rozătoare, inclusiv cele rezistente la warfarină. Recomandat în pregătirea momeli rozătoare în locuri locuite, depozite și zone industriale și a terenurilor agricole.
Difetialon : este un anticoagulant folosit ca rodenticid. In mai 2008, Agenția de Protecția Mediului din Statele Unite ale Americii a promulgat o decizie care ar interzice utilizarea în produsele rodenticide a difetialonei .Produce hemoragie internă lentă, pe cât posibil fără dureri.
Flocoumafen: anticoagulant, care provoacă moartea rozatoarelor prin vasodilatație generalizată, convulsii cu încetarea activității cardiace,într-o perioadă de timp cuprinsă între 4-10 zile în funcție de specie, rasă, sex, etc. Mai jos se descriu două substanțe de toxicitate spontană. Fosfura de zinc (ZnP2 ) reprezintă pulbere de culoare cenuşiu-întunecată, fără gust, cu miros de hidrură de fosfor (PH3 ), care se aseamănă cu mirosul de usturoi. În apă şi alcool este insolubilă. La umectare cu acizi slabi, inclusiv cu acid clorhidric (HCl), care intră în componenţa sucului gastric al rozătoarelor, se descompune şi elimină PH3, care provoacă otrăvirea animalului. Hidrura de fosfor (fosfina) este un compus gazos, foarte otrăvitor. Nimerirea lui în aer în concentraţie de 0,01 mg/l este periculoasă pentru viaţa oamenilor şi animalelor domestice. Fosfura de zinc ca rodenticid este utilizată sub formă de produs tehnic, care conţine 14-18% fosfor, 70-80% zinc şi până la 6% alţi compuşi. Doza letală (DL) a fosfurii de zinc pentru şobolanul sur este de 15-39 mg, pentru şoarecele de casă – 3-5 mg.
Crâsid (alfa-naftiltiourel) reprezintă o pulbere cristalină de culoare cenuşie deschisă. Preparatul este puţin amar la gust şi posedă un miros slab care nu sperie rozătoarele. Crâsidul este insolubil în apă, foarte stabil, îşi păstrează toxicitatea timp de 3-4 ani, dar necesită condiţii prielnice de păstrare (încăperi bine aerisite, uscate, temperatura de 10-35°C). Raticidele se pot prezenta sub diferite forme: granule, pastă, cuburi parafinate de diferite dimensiuni și chiar spumă. Utilizarea si selecția tipului de raticid se face în funcție de locul unde se dorește a se face tratamentul. Dacă se face tratament la exterior se recomandă utilizarea stațiilor de intoxicare, pentru a proteja si păstra raticidele în siguranță de contact cu păsările, animalele, sau cei curioși. De asemenea in locurile cu umiditate excesivă cele mai bune raticide sunt cele ce conțin parafină (au o textură cerată). În interiorul instituțiilor de însemnătate epidemiologică, pentru excluderia pierderilor de momeli, evitaria de intoxicații, siguranța alimentelor mai des sunt utilizate stațiile adezive, capcanele mecanice, etc. Pentru utilizarea în practică raticidele sunt avizate de către Agenția Națională de Sănătate Publică. Deratizarea este efectuată în baza fișelor tehnice de securitate și instrucțiuni. Totodată înainte de aplicare executorul va citi atent instrucțiunea de pe etichetă, unde este indicată și clasa de toxicitate. Pentru populație este interzisă folosirea substanțelor cu grad de toxicitate I-II (exemplu fosfura de zinc). La moment conform cerințelor, standardelor toate raticidele folosite sunt însoțite de fișe tehnice de securitate, unde sunt descrise următoarele puncte: identificarea substanței, produsului, producătorului, identificarea pericolelor, compoziție sau informații privind componenții, măsuri de prim ajutor, măsuri de combatere a incendiilor, măsuri de luat în caz de dispersie, manipularea și depozitarea, protecție personal, proprietățile fizico-chimice, stabilitate și reactivitate, informații toxicologice, informații ecologice, considerații privind eliminarea, informații referitoare la transport, informații de reglementare, alte informații.
Bazele organizării măsurilor de deratizare
În funcţie de situaţia epidemiogenă şi epizootică, deratizarea poate fi focară şi profilactică.
Deratizarea focară se efectuează conform indicaţiilor epidemiologice şi
epizootologice în localităţile şi teritoriile unde se înregistrează cazuri de îmbolnăvire a
oamenilor sau animalelor de boli transmisibile, în apariţia şi declanşarea cărora rolul
primordial le aparţine rozătoarelor.
Deratizarea profilactică reprezintă un complex de măsuri, mijloace şi procedee utilizate, în mod planic, în vederea asigurării bunăstării sanitar-epidemiologice a populaţiei. În dependenţă de periodicitate, deratizarea profilactică poate fi divizată în: a) deratizare profilactică de o singură dată şi b) deratizare profilactică sistematică.
Cerinţe faţă de asigurarea eficacităţii deratizării
Pentru asigurarea eficacităţii măsurilor de deratizare este necesară soluţionarea următoarelor probleme:
- introducerea tehnologiilor şi metodologiilor dezinfectologice existente;
- extinderea spectrului de rodenticide cu acţiune sistemică universală, prielnice pentru efectuarea deratizării, indiferent de condiţiile de mediu;
- îndeplinirea cerinţelor de securitate a muncii, excluderea acţiunii nocive asupra lucrătorilor, populaţiei, animalelor domestice;
- posibilitatea utilizării rodenticidelor în condiţii de casă, în instituţii de educaţie şi instruire, obiective de alimentaţie publică şi comerţ alimentar etc., la care coeficientul de periculozitate ar fi minimal;
- accesibilitatea economică.
Determinarea eficacităţii lucrărilor de deratizare
Evaluarea metodelor, procedeelor şi mijloacelor utilizate pentru exterminarea rozătoarelor şi determinarea eficacităţii acestor lucrări sunt necesare pentru evaluarea situaţiei sanitar-epidemiologice, ecologice, epizootologice şi planificarea raţională a măsurilor antiepidemice. Pentru aceasta este necesară efectuarea zilnică a evidenţei lucrărilor întreprinse şi determinarea eficacităţii lor cu înregistrarea rezultatelor în documentaţia respectivă. Indicatorii principali ai eficacităţii deratizării în localităţile urbane şi rurale sunt mărimea suprafeţelor şi ponderea obiectivelor eliberate de rozătoare timp de o lună. Pentru evaluarea eficacităţii lucrului pe trimestru, semestru şi anual este folosit indicele mediu lunar, exprimat în procente.
Eficacitatea este estimată ca una înaltă, dacă suprafaţa eliberată constituie în oraş peste 90%, satisfăcătoare – 80-90% şi nesatisfăcătoare – până la 80%. Pentru localităţile rurale indicatorii sunt inferiori – 80%, 80-70% şi 70% respectiv.